Primele nouă luni de viață, în burtica mamei sunt pline de senzații și multiple informații. Transformarile prenatale vor însoți ființa umană pe parcursul întregii sale vieți.

Francoise Dolto afirma că este nevoie de trei pentru ca un copil să se nască! Dacă dorinţa femeii şi cea a bărbatului sunt indispensabile, nu este mai puţin adevărat că şi dorinţa fătului este absolut necesară. Faptul că embrionul trăieşte şi nu există risc de avort spontan confirmă existenţa unei dorinţe comune de viaţă. Şi de aici începe construcţia vieţii familiale împreună: mica fiinţă începe să se contureze, părinţii să experimenteze, poate pentru prima oară, rolul de mamă sau de tată.

Început de drum

Aşadar, din momentul concepţiei, fătul este o fiinţă umană în devenire. Ea se află într-o strânsă interacţiune atât cu mama conţinătoare, cât şi cu tatăl, la care ajunge prin intermediul contactelor senzoriale, a gustului, mirosului, auzului şi a stărilor emoţionale ale mamei. Metamorfozele prenatale vor însoţi fiinţa umană pe parcursul întregii sale vieţi. Unii cercetători evocă existenţa unui „eu prenatal” cu o viaţă psihică în adevăratul sens al cuvântului. După naştere aceasta nu face decât să-şi continue evoluţia.

Dezvoltarea comunicării cu copilul în perioada intrauterină reprezintă o recunoaştere a potenţialului său. Totodată este o recunoaștere a dreptului de a fi respectat şi valorizat de către proprii părinţi chiar din momentul conceperii. Această comunicare timpurie între făt şi părinţi se poate realiza prin ceea ce specialiştii numesc haptonomie (comunicarea prin atingere, sau contact psihotactil). Cu alte cuvinte, atingerea pântecului de către mamă sau tată este plină de emoţie, de gânduri pe care aceştia doresc să le transmită.

Simțurile

Nu doar structura profundă emoţională a copilului se construieşte în această perioadă intrauterină şi îl va însoţi pe copil toată viaţă. Dezvoltarea simţurilor fundamentale se realizează şi ea. Acestea vor constitui fundamentul percepţiilor şi al reprezentărilor de mai târziu. Memoria afectivă se împleteşte cu cea senzorială şi experienţele din perioada uterină cu siguranţă nu vor fi uitate. Ele vor amprenta aproape întreaga istorie de viaţă a copilului.

Primele lecţii de limbaj sunt luate în uter. Inflexiunile limbii materne sunt transmise nu numai prin vorbire, ci mai ales prin cântece. Aşadar, mama, trebuie să aibă o dispoziţie emoţională bună care să o facă să simtă nevoia de a cânta. Cu cât va face mai des acest lucru, cu atât fătul va fi mai pregătit să realizeze achiziţia limbajului. Ceea ce învaţă copilul în uter sunt patternurile de intonare a sunetelor şi frecvenţele limbajului în cultura din care face parte. Familiarizarea acestuia şi cu alte limbi şi culturi diferite de cea maternă, în perioada intrauterină, nu poate fi decât în folosul lui. Mai târziu le va descoperi ca fiindu-i extrem de familiare.

Conf. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
www.lifeup.ro

 www.editura-foryou.ro – Elena Anghel, „Psihologia Educației pe tot parcursul vieții  – Pentru specialiști și adulți interesați de propria lor dezvoltare –”