Primii ani de viață, primele contacte cu persoanele importante din viața bebelușului, climatul familial sunt pârghii de lansare pentru dezvoltarea și adaptarea sănătoasă a copilului în această lume

Imediat după naştere, când copilul se află într-o stare de conştiinţă în care totul este senzaţie şi se confruntă pentru prima dată cu un mediu străin lui până atunci, are nevoie de foarte multă atenţie şi căldură din partea mamei sale. Practic, aceasta este cea care îi va asigura protecţia şi îl va ghida prima în această lume absolut plină de neprevăzut pentru noul născut. Acesta este mult mai sensibil la experienţele prin care trece decât un adult, deoarece el nu are niciun precedent, niciun cadru de referinţă cu ajutorul căruia să califice sau să înţeleagă impresiile şi senzaţiile care îl copleşesc, unele fiind agreabile, altele dezagreabile.

Responsabilitatea este enormă, copilul fiind de dorit să aibă la începutul vieţuirii sale pe acest pământ cât mai multe experienţe plăcute.

Mama îi asigură primele legături umane, iar experienţa cu ea îi va influenţa modul de a-i privi pe ceilalţi. Dacă are încredere în mamă – încredere pe care o capătă în funcţie de satisfacerea nevoilor de către aceasta – el va avea un sentiment de încredere fundamental faţă de lume. Dacă mama nu răspunde însă suficient de prompt nevoilor nou-născutului, acesta îşi va dezvolta un sentiment de neîncredere faţă de lumea în care a venit, percepând-o ca ostilă şi neaducătoare de plăceri. Relaţia de ataşament securizant se construieşte de-a lungul nenumăratelor interacţiuni securizante şi aducătoare de senzaţii plăcute ale bebeluşului cu mama sa. De aceea, mama trebuie să fie întotdeauna atentă şi să se pregătească să fie într-o stare bună, ori de câte ori se întâlneşte cu copilul. Când îl hrăneşte, de exemplu, mama ar trebui să o facă conştient, gândindu-se la el, vorbindu-i pentru a-i dărui o parte din inima sa, din sufletul său, din chintesenţa sa. Pentru aceasta, relaţia cu tatăl copilului trebuie să fie caldă şi frumoasă. Dragostea celor doi părinţi se revarsă asupra bebeluşului, liniştindu-l şi sprijinindu-l în eforturile sale de a descoperi pas cu pas ceea ce îl înconjoară. Totul este nou pentru el. Are multe de cunoscut, familiarizat, acceptat şi o oarecare nelinişte îl însoţeşte permanent pe bebeluş. Ea poate fi atenuată sau înlăturată tocmai de raporturile calde şi securizante pe care le stabileşte cu părinţii săi. Donald Winnicott afirmă că „un nou născut nu există decât prin legăturile afective pe care le ţese în jurul său”.

Gestionarea relaţiei maritale după apariţia copilului, clarificarea aşteptărilor pe lina rolurilor materne sau paterne a celor doi părinţi, înţelegerea necesităţii punerii graniţelor şi învăţarea unor modalităţi ecologice de a crea nişte graniţe clare între noua familie nucleu şi familiile de origine sunt, de asemenea, subiecte de interes pentru adulţii aflaţi la începutul „profesiei de părinte”. Toate aceste acţiuni preventive au menirea de a păstra integritatea cuplului parental şi a unui climat optim de dezvoltare psihică a bebeluşului. Foarte multe separări sau chiar divorţuri se produc în primii doi ani după apariţia copilului, din cauza gestionării inadecvate a noilor roluri, a relaţiilor parteneriale – de comunicare dar şi de intimitate, precum şi a graniţelor confuze puse între generaţia părinţilor şi generaţia bunicilor.

Conf. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
www.lifeup.ro

www.editura-foryou.ro – Elena Anghel, „Psihologia Educației pe tot parcursul vieții  – Pentru specialiști și adulți interesați de propria lor dezvoltare –”